31 mar. 2008

Instigare la cultura - anunt



Se face cunoscut blogosferei ca intalnirea nr. 2 a Inaripatelor e pe cale sa se infaptuiasca . Si pe aceasta cale anunt si restul Inaripatelor ca tre sa isi dea cu parerea care in ce zi are chef!!!
Chemarea la lupta suna cam asa:
Stefania: “Fiind cartea mea cea aleasa (va multumesc fanii mei) si cum au trecut deja 100 de ani de cand nu ne-am mai vazut , si cum locul trebuie sa fie altul de fiecare data avand in vedere ca e mai de corason asa cartea (pt mine cel putin) propun sa alegeti o zi. Eu ma gandeam vineri seara sa ne intalnim la mine, intr-un apartament numai pt noi,cu bere sau ce vreti voi,floricele chipsuri chef de vorba si confesiuni pt toata noaptea. Cine e muncitor agricol poate sa doarma dupa vreo 3 ore (e minimul acceptat). Fumatul acceptat,muzica si filmele si orice alte propuneri de orice fel acceptate. Numai va mobilizati odata.
Ah sa nu uit!De la 9 intrarea e 20 de lei ”

Si tot in registrul mailurilor de pe devoratoarele , Regina Crabilor anunta lansarea programului
“Nemira” – Culturalizarea de 2 bani *
* pentru ca e ieftin , nu pentru ca e prost

Pentru includerea in acest program trebuie sa o duci cu presu’ pe Regina Crabilor.

Si Cloudy multumeste frumos pentru existenta programului.

Bai! Bai!

26 mar. 2008

Imagini de la prima intalnire



Regina Crabilor

Lip Stick Cafe


A Lettre Frappe mood



Aura dadea in Kundera




Cloudy si Regina Crabilor





Stefania






Irina: La Institutul Ceh nu era deschis asa ca am gasit bere ceha in Club A







Teorema tancurilor si a perelor


Cloudy












Kundera, prima intalnire cu el si cu Lettre Frappe



La Kundera am intalnit unul dintre cele mai frumoase pasaje descriptive ale comunismului, fie el si ceh. Mi-as fi dorit sa fi scris cineva la fel si despre comunismul nostru. Cum ar fi sunat imprejurarile unor orgii condimentate cu mult umor in perioada lui Ceasca?
Interventiile mamei nostalgice la Kundera sunt cu mult diferite de cele ale mamei din Orbitor – Aripa dreapta: „Sa fie oare tancurile mai importante decat perele?”[...] „Ah, da! De fapt, mama are dreptate: tancul e trecator iar para e eterna.”
Asta imi aminteste de o veche sceneta jucata de Anda Calugareanu prin 1973: „Taticule...am si eu o nelamurire...spune-mi si mie cum se numeste pomul ala in care cresc ciori” – „Fata tatii, ciorile nu cresc in pom, ele vin in vizita!” – „Dar, taticule... spune-mi si mie cand se coc ciorile” – „Fata tatii, ciorile nu se coc!” – „Raman verzi??!” – „Cum sa ramana verzi cand ele sunt negre toata ziua??”



…O iubire comunista, unde ea este fidela partidului pentru ca il iubea pe Mirek. Vroia sa demonstreze ca el era necredincios in toate, iar ea, credincioasa in toate. „Ceea ce putea fi luat drept fanatism politic nu era decat un pretext, o parabola, un manifest al statorniciei – nimic altceva decat reprosul ermetic al unei iubiri dezamagite.” In vremea in care nimic nu parea mai statornic in afara comunismului, personajele fie ca vroiau, fie ca nu vroiau, aveau timp de aventuri cu filajul securitatii sau de experiente sexuale fictionale sau non-fictionale.



„- imi scriai ca sunt tovarasa ta de lupta, iti amintesti?”

13 mar. 2008

2 lei intrarea

Eu si domnul Kundera? not a perfect match…. Nu ne-am inteles noi foarte bine. Nu l-am vazut scriind. L-am vazut doar incercand. E despre politica?…despre dragoste dar se impiedica inainte sa se apopie destul?…critica femeia. O slaveste. O face urata. Ii da drepturi si i le ia din nou. Nici despre communism nu e…dar se vrea putin. Ce mi-a placut?sau de ce(nu)ne place Kundera? Pai, mi-a placut titlul dar nu am avut macar rabdarea sa termin cartea… Mi-a placut numele lui si imi place de cand l-am auzit prima data… Milan…duce a milano pronuntat in fitze dar nu e chiar pentru ca e francez si totusi e de origine ceha. Cum sa nu iti placa asta?
”Formular de inscriere auto.nume? -Kundera. nationalitate…-pai depinde…” Mi-au placut pasaje nu mi-a placut “totul” din care faceau parte. Mi-a placut intalnirea nu mi-a placut locul. Mi-au placut pozele nu mi-a placut de mine in ele…deh vorbeste pitziponcenia din mine cum ar zice Irina. Mi-au placut la nebunie tenesii Aurei nu mi-a pacut ratacitul ala de chelner ce se tot uita la noi.. Mi-au placut discutiile derivate din cea pricipala nu mi-a placut ca a trebuit sa ne lasam berile la jumatate. Ah si nu mi-a placut ca am baut bere fie ea si ceha. Pentru data viitoare astept sa ne intalnim pe un peron sa vorbim despre o pasiune simpla privite insistent de un hipopotam de data asta.

"Căci nu-i era necunoscută acea mare taină a vieţii: femeile nu cauta barbatul frumos. Femeile cauta bărbatul cu trecere la femei frumoase. A avea, aşadar, o amanta urata este o greseala fatala"
"Avea cu viaţa lui aceeasi relaţie pe care o are sculptorul cu statuia sa sau romancierul cu romanul sau. Dreptul de neatins al romancierului este acela de a-si putea reface romanul. Daca inceputul nu-l multumeste, il poate rescrie sau suprima. Existenţa Zdenei ii refuza insa lui Mirek această prerogativă de autor. Zdena staruia sa ramana in primele pagini ale romanului, nelasandu-se eliminata."

11 mar. 2008

Martie, cu gandul la Praga

Într-un final, inevitabilul s-a întamplat. Ne-am întâlnit într-o seară de martie, teoretic în faţa Institutului Ceh. Dintr-un reflex, Irina a venit cu această idee şi parcă a dat formă scopului nostru. Însă corporatismul, care bântuie mai nou două dintre adeptele acestui cult, ni s-a împotrivit şi am fost nevoite să pătrundem pe o poartă paralelă cu acest univers, pentru a deveni altcineva. Iar o dată cu acest pas, ideile s-au dezlănţuit şi au format un vârtej în jurul nostru, încât nimeni nu a putut să îl străbată. Am renunţat la sistemul în care am fost crescute şi am început o plimbare prin toate straturile literaturii. Este, de fapt, arta care ne-a adus pe acelaşi drum, deşi, după un moment de gândire, am realizat că fiecare dintre noi are un alt însoţitor. Cărtărescu, Brumaru, Paler, Caragiale sau Ionescu – ei sunt cei care ne-au educat gusturile şi ne-au influenţat următoarele opinii critice.

Prin urmare, vom începe să discutăm fiecare de ce (nu) ne place Kundera. În ceea ce mă priveşte, Kundera are o problemă doar pentru modul şchiopătat în care progresează în drumul lui de creator. Ceea ce totuşi îl salvează şi îi păstrează un loc printe scriitorii de seamă este Insuportabila uşurătate a fiinţei, iar dacă cititorul va incepe descoperirea lui cu această carte, îi va rămâne şi fidel. Analizând însă Cartea râsului şi a uitării nu pot să nu spun din capul locului că puzzle-ul pe care Kundera vrea să îl rezolvăm nu îşi are locul. Fragmentarea cărţii nu e neapărat un mod de captare al atenţiei şi chiar mai mult, uneori este deranjat. Probabil că dacă nu aş fi fost sechestrată într-un tren, nu aş fi avut răbadarea necesară să ajung la adevăratul miez al cărţii- Insula copiilor. În timpul lecturii acestei părţi, totul pare să capete formă. Am simţit acum legătura dintre comunism şi dragoste (cartea fiind un fel de istorie a manifestărilor iubirii) şi autorul reuşeşte chiar să te convingă că acele întâmplări nu puteau avea loc în alt context. Deoarece, în linii mari, fiecare dintre îndrăgostiţi e un tiran care vrea totul, dar în acelaşi timp întruchipează omul pe care partenerul vrea să îl aibă lângă el, recurgând la un fals compromis: Mirek nu se simţea destul de bun pentru a avea o relaţie cu o femeie frumoasă astfel încât o acceptă pe Zdena, care la rândul ei este fidelă partidului pentru că îl iubea pe el; Marketa o acceptă pe Eva în relaţia cu soţul ei, dar şi ea îi va returna Evei serviciul, însă această decizie rămâne un secret al celor două femei; Cristina nu se înfrânează datorită valenţelor morale ci doar pentru că pentru ea iubirea ar anula latura intelectuală a relaţiei sale cu studentul, care se foloseşte de ea pentru a depăşi starea de litost. Însă Tamina e altfel, eroina care aparţine autoului şi doar autorului, pare să aibă trăsăturile de care cititorul are nevoia, caracteristica ei esenţială fiind capacitatea de a asculta tot ce i se povesteşte. Ea pare exact personajul extras din visul unui copil în ceea ce priveşte iubire ca sentiment, idealul etern al femeii, dar care, caracterisitic la Kundera, este anulat prin ideea de sex; ni se oferă o viziune grotescă a acestuia, indiferent de statutul îndrăgostitei – prietenă, soţie sau amantă. Inevitabil, femeia kunderiană îşi va păta într-un mod sau altul imaginea.

După ce trag liniile acestor teme, ma văd obligată să încerc să încadrez ideile de râs şi grafomanie în acest tablou, dar nu pot motiva decât ca fiind partea negativă a fragmentării; sau poate sunt doar un mod umil al autorului de a-şi motiva stilul adoptat în a lui lucrare Cartea râsului şi a uitării?! Oricum, indiferent de statutul lor, criticii îl vor ierta pe Kundera pentru elogiul adus poeţilor valoroşi demult trecuţi în nefiinţă.

Bate toba si eu vorbesc.


Lume, lume! Prima si mult asteptata intrunire a avut loc intr-o frumoasa zi de vineri (ziua din saptamana in care vine vara).
4 dintre Inaripate s-au deplasat spre locatia cu pricina, s-au invartit in jurul ei pana sa aterizeze si au mai asteptat o ora ca si Inaripata nr.5 sa apara , avand un delay din cuib. Un rezumat ar suna cam asa : "am fost, am vorbit, am ras, am mai vorbit, am lasat si pe altii sa vorbeasca, am baut bere ceha, l-am desfiintat pe Kundera, am orbit din pricina blitzurilor, ne-am cunoscut primul fan nebun si in final ne-am lasat dezbracate de sistem, toate 5." .
Cu mai multe informatii o sa apara in peisaj, pe rand toate zburatoarele din echipa, in special Paznica "Jurnalului de grefier neautorizat al clubului de literate inaripate" pe care va recomand sa nu o calcati pe coada daca tineti la demnitatea si la viata voastra.

Atat pentru moment de la locul incidentului. O sa revin mai tarziu cu mai multe disertatii in direct. Pentru LettreFrappe a zburat Adelin Martzisor!

P.S. Atasam si poze cu dezmatul dupa ce le sortam si vedem in care suntem mai decente, pardon, academice, da Aura, asta vroiam sa spun. :D