Kundera, prima intalnire cu el si cu Lettre Frappe

La Kundera am intalnit unul dintre cele mai frumoase pasaje descriptive ale comunismului, fie el si ceh. Mi-as fi dorit sa fi scris cineva la fel si despre comunismul nostru. Cum ar fi sunat imprejurarile unor orgii condimentate cu mult umor in perioada lui Ceasca?
Interventiile mamei nostalgice la Kundera sunt cu mult diferite de cele ale mamei din Orbitor – Aripa dreapta: „Sa fie oare tancurile mai importante decat perele?”[...] „Ah, da! De fapt, mama are dreptate: tancul e trecator iar para e eterna.”
Asta imi aminteste de o veche sceneta jucata de Anda Calugareanu prin 1973: „Taticule...am si eu o nelamurire...spune-mi si mie cum se numeste pomul ala in care cresc ciori” – „Fata tatii, ciorile nu cresc in pom, ele vin in vizita!” – „Dar, taticule... spune-mi si mie cand se coc ciorile” – „Fata tatii, ciorile nu se coc!” – „Raman verzi??!” – „Cum sa ramana verzi cand ele sunt negre toata ziua??”

…O iubire comunista, unde ea este fidela partidului pentru ca il iubea pe Mirek. Vroia sa demonstreze ca el era necredincios in toate, iar ea, credincioasa in toate. „Ceea ce putea fi luat drept fanatism politic nu era decat un pretext, o parabola, un manifest al statorniciei – nimic altceva decat reprosul ermetic al unei iubiri dezamagite.” In vremea in care nimic nu parea mai statornic in afara comunismului, personajele fie ca vroiau, fie ca nu vroiau, aveau timp de aventuri cu filajul securitatii sau de experiente sexuale fictionale sau non-fictionale.

„- imi scriai ca sunt tovarasa ta de lupta, iti amintesti?”